O legătură neîntreruptă se ridică din ruinele timpului

Privirile lor s-au întâlnit în sfârșit, tăind prin ceața spațiului și povara forjată de ani între separare. În acel moment de liniște, nimic altceva nu conta—doar ei și tot ce au fost vreodată.

În acea privire ardea o căldură născută din sânge comun, din legături pe care niciun cuțit nu le-ar putea tăia, dar și golul dureros al secolelor marcate de tăcere și distanță.

În jurul lor, lumina s-a prăbușit—fire ce se estompează țesute din regret și incertitudine. O încheiere, poate… sau scânteia a ceva care aștepta demult. Pentru că, în adevăr, totul a fost întotdeauna despre ei.