Bud Spencer & Terence Hill - Slaps And Beans
13/12/2023 - 20:10
Așa cum era de așteptat, și spre deosebire de jocul Noi Siamo Angeli din 1997 (o serie cu Bud Spencer), de data aceasta au optat pentru genul care li se potrivește cel mai bine: beat 'em up (eu împotriva vecinilor). La începutul jocului, putem decide dacă să jucăm ca Terence sau ca Bud.
\r\n\r\nJocul este special conceput pentru doi jucători, dar dacă nu mai este nimeni cu care să jucăm, mașina preia controlul asupra celuilalt personaj, iar noi putem să-i controlăm oricând dorim cu un buton care ne permite să schimbăm de la un personaj la altul.
\r\n\r\nCe doi sunt controlați esențial în același mod, deși există anumite diferențe atunci când vine vorba de executarea mișcărilor lor. Avem un buton pentru atac, unul pentru a face o mișcare specială, unul pentru a prinde lucruri (sau inamici) și altul pentru a ne apăra. Unul dintre cele mai bune detalii ale acestui joc este atenția deosebită acordată materialului original, astfel încât mișcările pe care le vedem în joc sunt preluate din filmele acestor doi actori legendari.
\r\n\r\nJocul are o mulțime de detalii care îl fac deosebit de interesant pentru fanii acestui duo de lovituri și chiar și pentru fanii jocurilor de acțiune în general. În timpul jocului, ne întâlnim cu o mână de situații care schimbă tonul jocului prin utilizarea mini-jocurilor și aceasta are sens multumită istoricului filmelor acestor actori.
\r\n\r\nDin păcate, realizarea unui joc video bun înseamnă mai mult decât a lua materialul sursă și a vedea cum pot fi transformate scenele în elemente de gameplay. Trebuie să măsori timpii, intensitățile și să creezi scene într-un mod cât mai memorabil și mai puțin plictisitor. Și, din păcate, aici Slap and Beans eșuează puțin, mai ales dacă jucăm jocul dintr-o singură suflare.
\r\n\r\nPee altă parte, dacă jucăm ca și cum fiecare scenă ar fi un film, acest defect devine mai puțin vizibil. Îmi pare rău, dar trebuie să recunoaștem că genul beat 'em up este foarte slab în acest aspect, iar puține jocuri știu să gestioneze eficient această problemă.
\r\n\r\nDin fericire, acolo unde putem spune că strălucește cu adevărat, în special pentru cei care apreciază arta pixelilor de calitate, este în grafică. Avem constant senzația că ne aflăm înăuntrul unuia dintre filmele acestui duo, dar de parcă jocul ar fi fost conceput pentru un dispozitiv puțin mai puternic decât mașinile sau consolele de 16 biți.
\r\n\r\nDar locul unde jocul atinge cu adevărat niveluri excepționale este în sonor. Din prima clipă, avem muzică preluată din filme, cu unele dintre acestea cântate și sunete preluate direct din filme precum They Call Me Trinity și lucrări ulterioare, inclusiv sunetul clasic al ciocanului care cade pe inamici când pumnul lui Bud lovește capetele acestora. Totul este realizat cu mult caracter de spaghetti western, în timp ce rămâne relativ fidel categoriei jocurilor de 16 biți, așa că nu există voci relativ complexe în acest joc, totul este în text și de obicei bine tradus.
\r\n\r\nTrebuie spus că acest joc trebuie apreciat pentru ceea ce este, un omagiu adus unui gen de cinema și actorilor care au lăsat amprente în anumite colțuri ale lumii. În sine, este un produs fantastic, dar dacă ne limităm la faptul că este un joc arcade dintr-un anumit gen, nu este cel mai bun exemplu, în ciuda artei și sunetului său bune.